Wiener Blut (Sânge vienez) este operetă emblematică realizată pe muzica lui Johann Strauss-fiul – un omagiu adus spiritului Vienei imperiale, dar și o poveste cu o istorie aparte.
Premiera a avut loc pe 26 octombrie 1899, la Carltheater din Viena, fiind rezultatul unui proiect conceput de directorul teatrului, Franz Jauner. Libretul a fost scris de Viktor Léon și Leo Stein, iar partitura — un colaj rafinat din lucrări mai vechi ale lui Strauss — a fost adaptată și orchestrat de Adolf Müller Jr., din cauza stării de sănătate precare a compozitorului, care nu a mai apucat să-și vadă opera finalizată. Strauss s-a stins cu puțin timp înainte de premieră, marcând simbolic sfârșitul unei epoci dominate de vals și eleganță vieneză.
Acțiunea operetei este plasată formal în timpul Congresului de la Viena (1814–1815), dar povestea în sine, o comedie romantică cu încurcături de identitate și personaje pitorești, nu urmărește fidel contextul istoric. Deși premiera a fost un eșec aproape total, spectacolul fiind retras după doar o lună, o reluare din 1905 la Theater an der Wien — cu un libret revizuit — a avut un succes neașteptat. De atunci, Sânge vienez a intrat treptat în repertoriile marilor teatre de operetă, inclusiv la Volksoper din Viena, unde este prezentată constant până astăzi.
În ciuda structurii sale de pasticcio — o formă compozită, construită pe baza unor lucrări anterioare — Sânge vienez a contribuit semnificativ la popularizarea acestui gen în Viena de început de secol XX. Succesul său a deschis drumul unor producții similare precum Frühlingsluft (1903, pe muzica lui Josef Strauss), AltWien (1911, pe muzica lui Josef Lanner), Die tolle Therese (1913, cu muzica lui Strauss-tatăl), sau Teresita (1914, pe muzica lui Waldteufel). Apogeul genului a fost atins în 1916 cu Das Dreimäderlhaus (Casa celor trei fete), un singspiel construit pe teme de Franz Schubert, care a devenit cea mai iubită operetă a vremii în plin război mondial.
Astăzi, Sânge vienez rămâne o operetă controversată, dar fermecătoare, iubită mai ales pentru valsul care dă titlul lucrării — o capodoperă orchestrală care evocă cu nostalgie farmecul vienez de altădată. Întruchipând o Vienă idealizată, cu balerine pasionale și croitorese năvalnice, Sânge vienez propune o viziune romantică și stilizată asupra unei lumi apuse, devenind astfel o piesă de patrimoniu a genului.
