“Kiss me, Kate!” abides by this “golden rule” with perfect strictness. The enthralling musical numbers alternate with acting scenes in which artists can demonstrate their stage talent. The dances that culminate with a dance ensemble abound in the second act. There is no shortage of situation comic, which is present, even if it is in a more refined form, from the beginning to the end. That is why the humour is not present only in some characters, but is shared to all, so that the “gags” flow like a waterfall. Comedy has always, as an antipode, tragedy. That’s why tension scenes are never lacking. And as a balance, romance makes its presence and solves everything. The first part is always longer than the second part. The show ends with a “happy and” almost invariably. From start to finish, everything flows with such high energy and tension that the spectator does not even feel when the show is over. Verva and good mood are at home.
Notorietatea acestui titlu este subliniat de faptul că în ianuarie 2019, o nouă producție a văzut lumina rampei la Opera din Gratz, Austria. Iar în primăvara aceluiași an, un revival a avut loc pe Broadway, având-o ca protagonistă în rolul principal pe celebra Kelli O”Hara.
Unicitatea libretului constă în uimitoarea paralelă dintre un cuplu de vedete și rolurile pe care acesta le interpretează în comedia shakespeare-iană ”Îmblânzirea Scorpiei” sau cum i se mai spune ”Femeia Îndărădnică”. Dezvăluind viața din spatele cortinei, cu pregătirile efervescente pentru punerea în scenă a unui spectacol, punând în prim plan schimbul acid de cuvinte dintre cei doi protagoniști proaspăt divorțați – Fred și Lilly – dar și ipostaze comice în care aceștia sunt puși, scenele preluate din comedia maestrului de la Streadford pe Avon nu fac altceva decât să arate că personajele acestuia sunt aproape identice în comportament și atitudini și, mai ales, că trec prin situații similare.
”Kiss me, Kate!” este unul dintre cele mai dificile titluri din literatura de gen. Performanța scenică este cerută la cotele cele mai înalte, atât în dans, în cânt cât și în actortie. Ea este cerută, deasemenea, deopotrivă soliștilor și ansamblurilor. De aceea partiturile sunt foarte complexe și ele trebuiesc tratate cu maximă seriozitate. Antrenamentul fizic nu este unul din elementele de pe urmă ale acestei pregătiri. Colectivele teatrului nostru au acest antrenament și dorința uriașă de a se auto–depăși. Satisfacția este, însă, pe măsură. La acest spectacol se poate munci cu dedicare și multă plăcere.
Iată de ce alegerea acestui titlu a fost o provocare pentru noi toți. Sper din tot sufletul ca examenul întâlnirii cu publicul să fie trecut cu brio, de fiecare în parte și de noi toți deopotrivă.
